Taxi feat. Irina Rimes – Supradoza de dor (Official Video)
O iubire atât de firescă, dinspre nicăieri,
ne-a întâlnit pe drum – ce întâmplare!
Doi necunoscuți, suflete pereche,
Traversând Universul unul spre celălalt.
Nimeni n-a înțeles.
Timpul părea că și-a potrivit cadența
după ritmul viu al inimilor noastre…
Atât de tineri și neștiutori!
Timpul se juca de-a vacanța.
Apoi viața a dat năvală peste noi:
Ne-a zâmbit, ne-a lovit, ne-a trădat…
Și-n urmă a plecat grăbită și aiurită,
Fără răgazul unui rămas bun.
Privesc peste umăr stingheră:
în urmă, o ploaie stelară
veghează ziua de ieri,
cu chipul tău înger, punct de reper
pentru ziua de mâine.
Dezrădăcinată, frântă, fără busolă,
cu dorul punte între două lumi
cu iubirea ta prinsă într-o lacrimă,
ca talisman pentru viitor,
rătăcesc printre ruinele zilei de ieri,
în căutarea zilei de azi.
Nu reușesc să o ajung din urmă.
Tristețea curge prin Univers, nevăzută.
O simt la fiecare trezire dintr-un vis
în care zâmbesc, urmându-mi pașii,
pierduți prin iarba udă a amintirilor.
Ireversibilitatea îmi amprentează trecerea
până devin eu, într-o variantă necunoscută.
Și nu reușesc să mai adun în palme
rămășițele zilelor trecute.
Deși mă străduiesc.
Pierdut în decor, îmi curgi prin vene.
Chem îngerii, dar îngerii dor.
Și viața rătăcește – nălucă zăludă,
cu picioarele goale…
și fără urmă de remușcare.