Categorie: Poezie

M-ai ales sa iti pictez sufletul in curcubeu

pe cerul insorit al timpului tau si

te-am primit in primavara/vara

cu-n zambet larg si-un gand de bun venit in inima.

Poate uneori am incurcat culorile.

Poate alteori am uitat zambetul.

Poate am amestecat gesturile

intr-un borcan cu necunoastere

sau poate n-am gasit mereu soarele

ce-ti lumina chipul in privirea mea.

Poate….

Dar iubirea mea ti-am prins-o pavaza

la reverul zilelor tale, acum si dincolo de timp:

sa-ti ocroteasca drumul,

 sa-ti vegheze somnul,

sa-ti aprinda scanteia,

sa-ti redea bucuria,

sa-ti recastige visurile,

sa-ti salveze sufletul,

sa-ti fie calauza in calatoriile tale,

rasarit in dimineti pribege

si luna plina in noptile de ratacire.

Copile drag, de ziua ta,

iti multumesc pentru fericirea de a-ti fi mama!

Fii binecuvantata!

Fii binecuvantat!

Soarele-i sus, luna coboara pe geana,
marea suspina la tarm, fara sa doara.
Eu… intre ele, pierduta-ntr-o toamna,
respir adanc, primul sarut si ultima seara.
Sunt doar o chitara dezacordata-ntr-o vara.

Drumul e lung, timpul pe umeri mi-apasa,
as vrea sa zbor, lacrima-i grea, nu ma lasa.
As vrea sa stau, ziua-i straina si rara,
vreau sa visez, noaptea nu-mi da socoteala,
Ma stie-o chitara dezacordata-ntr-o vara.

Nu te lasa coplesit de „ieri”!
Cu siguranta va veni “ maine ”,
vesel, cu cercel in ureche
si vise in inima, cu zambet fericit
in coltul buzelor
si o raza verde in privire,
cu riduri blande pe obraz
si multe amintiri in mana dreapta.
Cu siguranta va veni “ maine ”,
descatuseaza-l pe “ieri” de suspine,
si lasa-l sa plece… e mai bine,
caci in curand isi va face aparitia „maine”.
Priveste: pasul lui apare de dupa un nor,
raza de soare iti mangaie tineretea,
luna tresare privindu-se in mare,
visul a amutit citind in lumanare.