M-am întalnit cu un semn de întrebare.
Zeul focului și al magiei mi l-a scos în cale.
Punți energetice nevăzute au provocat
reverberații adânci în minți rătăcite
și tresăriri uitate în trupuri adormite.
Un zeu intrus, insinuat într-o mare de liniște,
provocând haos și aduceri aminte.
Aș vrea sa înec în mare semnul de întrebare…
fără răspuns și fără remușcare.
Intuiția, demnă, sinceră, îngrijorată,
îmi face semne disperate să mă grăbesc.
Curiozitatea, vulcanică, fermă, pasională,
îmi taie calea, revendicând pasul care urmează.
Între cer și pământ, atârn nefiresc,
ca o paiață trasă de sfori,
cu semnul de întrebare în brațe,
implorând divinității o busolă.
Zeul nordic mă privește zâmbind
și-i simt “ deja vu-ul” din privire.
Transformă abil semnul de întrebare
într-o ireal de intensă provocare:
mâine poate fi o nouă rană…
dar azi… azi e aici cu o raza de lumină în palme.