Categorii
Poezie

Iarta-ma!

Luna plina, luminoasa,
Stele cata catre casa,
Gand duios spre departare,
Doruri grele si visare.

Iarta-mi, mama, nepasarea,
iarta-mi lipsa, nerabdarea!
Iarta-mi, tata, neiertarea,
iarta-mi dezradacinarea!

Iarta-mi, sora, departarea,
iarta-mi vorba si-ntristarea!
Iarta-mi gandul ne-nteles
ori cuvantul prost ales!

Iarta-ma, iubire dusa
prea curand, dar neapusa!
Iarta-mi gandul, iarta-mi fapta,
iarta-mi fuga, iarta-mi sfada!

Iarta-mi, suflet despereche,
c-am cantat dupa ureche!
Iarta-ma c-am ratacit
si tarziu m-am regasit!

Iarta-ma, copile drag,
pentru rana din sirag,
pentru clipe neprezente…
pentru-mbratisari absente!

Iarta-mi, soare, iarta-mi, luna,
ochii-nchisi fara masura!
Iarta-mi, viata, neputinta,
iarta-mi lipsa de vointa!

Iarta-ma, timp ce-ai trecut,
pentru clipe ce-am pierdut,
pentru cadere si greseala,
pentru durere si sfarseala!

Ma iert, mama, ma iert, tata,
pentru tot ce-am fost odata!
Ma iert, suflet despereche
pentru orice vina veche!

Ma iert azi, pentru ca ieri
v-am incarcat cu poveri!
Ma iert pentru ce n-am fost,
pentru clipe fara rost!

Ma iert… pentru ca m-as vrea
iar, lumina-n casa mea!
Ma iert… pentru ca sa-mi fiu
raza noua-n zori de ziua!

Ma iert, suflete pripeag!
Vino iar acasa-n prag!

2 răspunsuri la “Iarta-ma!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *