Categorii
Poezie

Maine

Nu te lasa coplesit de „ieri”!
Cu siguranta va veni “ maine ”,
vesel, cu cercel in ureche
si vise in inima, cu zambet fericit
in coltul buzelor
si o raza verde in privire,

cu riduri blande pe obraz
si multe amintiri in mana dreapta.
Cu siguranta va veni “ maine ”,
descatuseaza-l pe “ieri” de suspine,
si lasa-l sa plece… e mai bine,
caci in curand isi va face aparitia „maine”.
Priveste: pasul lui apare de dupa un nor,
raza de soare iti mangaie tineretea,
luna tresare privindu-se in mare,
visul a amutit citind in lumanare.


Nu, nu intoarce privirea,
crede-ma, “ maine ” va veni cu siguranta!
O luna, doua, trei… poate cativa ani,
dar nu-i va trebui mult pana sa apara
cu flori de ciresi la subtioara
si petale de trandafiri prin buzunare.
Asculta, deja i se simte pulsul pe-aproape,
Ii curge sangele, purtat de ape,
iar respiratia i-o aduce vantul pe-o aripa,
ca sa alunge ploaia de azi – mare risipa!
Simti? Irisii au inflorit iar in mlastina –
Semn ca frumusetea iese la suprafata –
In gradina magnolia viseaza si ea
ca “ maine ” o va mangaia cu raza sa.

Nu trebuie sa faci nimic:
nici sa astepti, nici sa plangi,
caci “ maine ” va veni cu siguranta
intr-o zi cand nu vei vrea sa iesi din casa,
cu flori de lumina in privire
si-un crampei verde dintr-o iubire
agatat la gat, ca un gand de bun-venit,
cand nu vei vrea sa dai, caci n-ai primit.
Nu te opri, nu astepta pe drum,
caci el va veni oricum,
fara sa ceara voie si fara remuscare,
cu un mar in mana si picioarele goale!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *