Farsa sau…destin

31 octombrie 2020: Halloweenul imi serveste drept farsa un accident stupid soldat cu o fractura de femur stang, urmata de o vacanta intempestiva de 3-6 luni si constiinta linistitoare ca destinul mi-a oferit in dar o binemeritata pauza de la cotidian.

27 ianuarie 2021: preaplinul iubirii mele se revarsa peste marginea inimii, pe o pagina virtuala, in cateva versuri – dictate, se pare, de premonitie – dedicate tie, sufletul meu drag: „Potriveste-ti rasuflarea dupa raza diminetii, caci de vei inceta sa respiri, voi inceta sa exist.”

31 octombrie 2021: urmatorul Halloween, o noua farsa, care te-a impiedicat sa-ti potrivesti rasuflarea dupa raza diminetii, lasand doar sufletului ragazul celebrarii celor 28 de ani de uniune in fata Domnului, la sfarsitul zilei acesta alegand sa se inalte in lumina.
Timpul inimii mele incremeneste intr-o lacrima necursa. Adevarat, iubirea mea… viata merge mai departe… dar isi schimba cadenta si busola este data peste cap.
Insa iubirea transcede spatiul si timpul: ramai un pod peste timp, catre mine mereu, pe nimic sprijinit, doar pe sufletul tau.

„Fara tine mi-e frig
N-am inteles niciodata
Cum simte aerul
Ca ai plecat
Universul se strange ca o minge plesnita
Si-si lasa pe mine zdrentele reci.”
(Ana Blandiana – Fara tine)