Privirea a obosit si-si pleaca pleoapa,
La tampla a nins usor si-ti sade bine,
Un gand pribeag iti luneca sub frunte
Si nu e nicidecum de nemurire.
Ziua a obosit de dimineata,
Soarele s-a ivit, dar nu te vede
Iti spui “inca o zi” si-adulmeci ceata,
Privesti in urma si nu-ti vine-a crede.
Un ciripit se-aude sub fereastra,
Un fosnet scurt de aripi ce adie,
O umbra se ridica spre inalturi
Si-abrupt, gandul ii tine companie.
Un zambet cald iti bucura obrazul,
Un chicotit subtil iti sparge pieptul
Si simti cum inima o ia la vale,
Convinsa ca acum este momentul.
Prinzi aripi si te-avanti spre dimineata,
Lumea se joaca vesela-mprejur,
Alergi descult cu-un zambet larg pe fata,
Pe iarba cruda, sub salcamul sur.
Copii te privesc cu staruinta,
Caci nu pricep de esti nebun ori cum?
N-au mai vazut asa nechibzuinta…
Dar uita in curand uimirea-n drum.
Privesti cu bucurie iarba-nalta,
Si roua de pe flori, nepricepand,
Uitate-s cele vechi si noi sunt toate,
Copilaria s-a intors din scrum?
In zambetul luminii se iveste
Ghidusa, o privire de copil
Ce vine din adanc si-ti multumeste
Pentru ragazul daruit pe drum.
E dimineata, in amurgul vietii,
Copilul vesel e din nou cu tine,
Cu inima batand sa sparga pieptul,
In ritmul bucuriei ce tot vine.
E dimineata-n fiecare zi
Si-n fiecare zi e bucurie,
Asculta de copilul drag din tine
Ce-n fiecare zi cu zambet te imbie!